Originile producerii și folosirii parfumurilor datează din vremurile marilor civilizații antice: egipteni, perși, greci și romani, dar datorită arabilor, parfumurile s-au răspândit în Europa, câștigând cea mai mare popularitate în urmă cu câteva sute de ani în Franța. Cu toate acestea, caracterul, metoda de utilizare și producerea parfumurilor de către parfumierii arabi și francezi diferă destul de semnificativ.
Ce ar trebui să știi despre parfumurile arăbești?
Parfumurile tradiționale arăbești, atât în trecut, cât și astăzi, se bazează pe uleiuri și ingrediente naturale. Alcoolul care este utilizat pe scară largă în industria parfumeriei este o substanță interzisă de țările islamice, atât în scopuri alimentare, cât și cosmetice. Pe lângă motive religioase, parfumurile pe bază de ulei aveau și o utilizare practică, căci balsamurile aromatice protejau împotriva efectelor nocive ale soarelui și vântului din deșert.
Datorită formei uleiurilor naturale folosite, parfumurile arăbești au o eficiență și o durabilitate remarcabile. Mirosul se dezvoltă pe piele timp de până la 12 ore și durează aproximativ 2 zile. Trăsătura lor caracteristică este calitatea înaltă a ingredientelor folosite, majoritatea de origine locală.
Olibanum, rășina obținută din arborii de tămâie, este ingredientul de bază al parfumurilor arabe. Pe vremuri, uleiul de tămâie, împreună cu smirna, era o marfă care își merita greutatea în aur. Cel mai valoros ingredient, însă, este oudul, care este rășina arborelui de agar-agar. Parfumul său este un amestec de note vegetale și animale cu o notă de fum caracteristică. Alte ingrediente populare sunt lemnul de santal, moscul, chihlimbarul, iasomia și șofranul, care creează parfumuri grele și de lungă durată.
Unul dintre ingredientele de bază ale parfumurilor orientale este și apa de trandafiri obținută în procesul de distilare a petalelor de trandafir. O gamă de parfumuri orientale unde vei găsi trandafirul printre ingrediente este Emper. Arabii cred că aceasta curăță corpul și spiritul. Faptul interesant este, că pe lângă faptul că este folosit în cosmetică, este folosit și în gătit. Apa de trandafiri este adesea inclusă în parfumurile pentru bărbați.
Imperiul francez al parfumurilor
Parfumul a fost adus în Europa de către cruciați, care se întorceau din Țara Sfântă. La început, erau rezervate doar în scopuri religioase, iar Biserica a condamnat sever utilizarea lor în scopuri personale, căci parfumarea corpului era considerată o manifestare a desfrânării.
Versiunea modernă a parfumului sub formă de soluție de uleiuri esențiale în alcool a apărut în Europa în secolul al XIV-lea. Deși inițial Veneția a fost capitala parfumurilor, parfumeria a început rapid să se dezvolte în Franța datorită Ecaterinei de Medici. După ce s-a căsătorit cu regele Franței, și-a luat parfumierii personali cu ea la Paris. Prima distilerie de parfumuri a fost deschisă în orașul Grasse, în sudul Franței. De atunci, Franța urma să stabilească tendințele parfumurilor în Europa.
În trecut și acum, parfumurile franceze nu se limitează la un singur tip de parfum, deși sunt asociate în mod obișnuit cu arome delicate, floral-fructate. De-a lungul istoriei, gusturile francezilor s-au schimbat, iar moda parfumurilor ușoare, de plante s-a împletit cu parfumuri mai grele.
Parfumurile franțuzești conțin alcool și, în mare măsură, ingredientele naturale au fost înlocuite cu unele sintetice, spre deosebire de parfumurile arăbești, unde acest lucru este de neconceput. Parfumurile orientale se bazează pe tradiție, pe bogăția de ingrediente locale, naturale, poate și de aceea au devenit atât de populare și dorite de femei și bărbați.