Apa care circulă prin caloriferele și țevile din casa ta nu este niciodată perfect curată. Chiar dacă la încărcarea inițială ai folosit apă potabilă, interiorul instalației este un mediu chimic activ, supus coroziunii și degradării în timp. Fără o barieră eficientă, toate reziduurile rezultate ajung să se plimbe prin sistem, oprindu-se invariabil în componentele cele mai scumpe ale centralei termice.
Montarea unui filtru antimagnetită a devenit o necesitate tehnică, nu doar o recomandare. Acest dispozitiv compact funcționează ca un rinichi pentru sistemul de încălzire, filtrând continuu fluidul termic. Dar ce anume capturează el? Analiza conținutului unui astfel de filtru la momentul curățării dezvăluie un amestec complex de metale și impurități.
Magnetita. Inamicul numărul unu?
Principalul scop al acestui accesoriu este, așa cum îi spune și numele, captarea particulelor cu proprietăți magnetice. Magnetita (oxidul de fier) este un produs secundar natural al coroziunii. În orice instalație care conține elemente din oțel sau fontă (calorifere, țevi), oxigenul din apă reacționează cu metalul.
Rezultatul este o substanță neagră, asemănătoare cu nămolul sau cu un nisip foarte fin. Aceasta este extrem de periculoasă pentru centralele moderne deoarece:
- Este atrasă de câmpul magnetic al pompelor de circulație.
- Se depune sub formă de straturi izolatoare în schimbătoarele de căldură.
- Are o consistență abrazivă care uzează componentele mobile.
Magnetul puternic din interiorul filtrului atrage acest „nămol negru” și îl ține lipit de teaca sa, împiedicându-l să ajungă în pompă.
Ce se întâmplă cu particulele nemetalice?
Un filtru de calitate nu se bazează doar pe magnet. El include și un sistem de filtrare mecanică, bazat pe o sită din oțel inoxidabil sau pe un efect ciclonic al apei. Această barieră secundară este esențială pentru a opri elementele care nu sunt atrase de magnet, dar care sunt la fel de dăunătoare.
Printre impuritățile nemetalice frecvente se numără:
- Nisipul fin: Adus adesea din rețeaua publică de apă sau din puțurile proprii la momentul încărcării instalației.
- Calcarul: Depunerile de piatră care se desprind de pe interiorul țevilor sau al schimbătorului sub formă de fulgi duri.
- Vopseaua: Mici așchii de vopsea care se pot desprinde de pe interiorul caloriferelor de oțel de calitate inferioară.
Resturile de la montaj sunt o problemă reală?
Chiar și într-o instalație nouă, „la cheie”, apa poate fi contaminată sever încă din prima zi. Procesul de construcție și asamblare a țevilor lasă în urmă gunoaie industriale care, fără filtru, ajung direct în centrală.
Filtrul antimagnetită va reține eficient:
- Șpanul metalic: Rezultat în urma tăierii și filetării țevilor de cupru sau oțel.
- Excesul de materiale de etanșare: Fire de cânepă, bucăți de bandă de teflon sau exces de pastă verde care s-au desprins din filete.
- Resturi de sudură: Perle mici de metal sau flux de sudură rămase pe interiorul țevilor de cupru.
De ce este vitală reținerea acestor elemente?
Fiecare tip de impuritate atacă centrala într-un mod diferit.
- Magnetita distruge partea electronică și electrică a pompei.
- Nisipul și calcarul blochează pasajele înguste ale schimbătorului principal (care pot avea doar câțiva milimetri lățime), ducând la supraîncălzire și fisurare.
- Resturile mari (cânepă, șpan) pot bloca senzorul de flux sau vana cu trei căi, lăsându-te fără apă caldă sau căldură.
Curățarea periodică a filtrului antimagnetită (o dată pe an) îți va arăta exact ce ai „pescuit” din instalație. Cantitatea de mizerie neagră și de particule strălucitoare pe care o vei găsi acolo este dovada clară că investiția a salvat viața centralei termice.
