Escarele par la început leziuni banale, dar realitatea arată altceva. Apar insidios, se dezvoltă rapid și pun probleme serioase de vindecare, mai ales în cazul pacienților imobilizați. Multe persoane care îngrijesc bolnavi acasă se întreabă de ce, în ciuda tratamentelor aplicate, rănile nu dau semne de închidere. Adevărul e că recuperarea completă depinde de o serie de detalii aparent mărunte, dar decisive. Tocmai despre aceste detalii vom vorbi în continuare.
Ce sunt, de fapt, escarele?
Escarele sunt leziuni ale pielii și ale țesutului subcutanat provocate de presiune prelungită pe o anumită zonă a corpului. Cele mai frecvente apar în zona sacrală, călcâie, șolduri sau omoplați. La persoanele imobilizate, aceste puncte suportă o presiune constantă care blochează circulația normală a sângelui. Țesuturile nu mai primesc oxigen, iar pielea începe să se degradeze. Inițial apare o roșeață. Apoi, dacă presiunea nu e înlăturată, se formează răni deschise care devin rapid dificil de tratat.
De ce nu se vindecă escarele?
În practică, apar multe situații în care, deși se aplică tratamente, escarele stagnează sau se agravează. Iar cauzele nu sunt întotdeauna evidente. De aceea, e important să înțelegi unde se pot strecura greșeli.
Se face igienă, dar nu corect?
Una dintre cele mai frecvente greșeli ține de igiena locală. Nu orice curățare e eficientă. Dacă rana e spălată superficial sau, din contră, agresiv, procesul de vindecare poate fi afectat. Uneori se folosesc produse neadecvate – săpunuri parfumate, alcool sanitar, peroxid de hidrogen. Toate pot irita și agrava rana.
Soluțiile de curățare trebuie să fie blânde, fără alcool sau substanțe iritante. Se recomandă folosirea unor produse special destinate escarelor, cu rol antibacterian și calmant. E important și cum se face toaleta zonei. Nu cu vată, nu cu tifon uscat. Este nevoie de folosirea unor comprese sterile îmbibate, cu tamponare ușoară, fără frecare.
Se neglijează schimbarea poziției?
Un alt motiv pentru care escarele nu se vindecă este menținerea aceleiași poziții pentru perioade prea lungi. Chiar dacă pacientul se află pe un pat moale sau pe o saltea specială, corpul trebuie repoziționat frecvent. Ideal ar fi la fiecare două ore. În cazurile severe, mai des.
Fără această mișcare, zona afectată rămâne supusă aceleiași presiuni. Circulația sângelui nu se restabilește, iar rana nu are nicio șansă să se vindece. De aceea, rutina de schimbare a poziției nu trebuie neglijată, indiferent cât de comod pare pacientul.
Se folosește o saltea obișnuită?
Oricât de atentă ar fi îngrijirea, dacă persoana imobilizată stă pe o saltea clasică, riscul de apariție sau agravare a escarelor rămâne ridicat. Presiunea exercitată de corp pe punctele de sprijin nu se distribuie corect. Asta duce la compresie vasculară și, în timp, la necroză tisulară.
Soluția o reprezintă saltelele antiescare. Acestea sunt concepute special pentru a reduce presiunea asupra zonelor sensibile. Unele modele funcționează prin alternarea presiunii în diferite puncte, ceea ce stimulează circulația sângelui. Alte variante includ inserții de gel sau spumă cu memorie, care se mulează pe corp și distribuie greutatea uniform. Folosirea de saltele antiescare nu e un moft. Este o condiție de bază în prevenirea și tratamentul eficient al acestor leziuni.
Se aplică tratamente greșite?
Escarele nu se tratează cu orice cremă. Multe produse de farmacie sunt nepotrivite pentru acest tip de rană. Folosirea unguentelor grase, a pudrelor sau a produselor abrazive poate încetini vindecarea. De asemenea, aplicarea tratamentelor fără curățare prealabilă sau în straturi prea groase reduce eficiența.
Tratamentul local trebuie adaptat stadiului escarei. În fazele incipiente, se folosesc produse cu efect antiinflamator, regenerant și hidratant. În stadiile avansate, unde apar infecții sau necroze, e nevoie de tratamente specifice, sub supraveghere medicală. Uneori, escara trebuie debridată – adică îndepărtat țesutul mort – înainte ca pielea să înceapă să se refacă.
Se ignoră alimentația?
Tegumentele au nevoie de nutrienți pentru a se reface. Proteinele, vitaminele (mai ales A și C), zincul și fierul contribuie la regenerarea pielii. Dacă alimentația e săracă în aceste elemente, organismul nu are suficiente resurse pentru a lupta cu inflamația și pentru a construi țesut nou.
La pacienții imobilizați, alimentația e adesea deficitară. Fie pentru că au poftă redusă de mâncare, fie pentru că au alte afecțiuni asociate. În astfel de cazuri, suplimentele nutriționale pot face diferența. Este important să existe un plan alimentar corect, adaptat stării generale a pacientului.
Se evită consultul medical?
O altă greșeală frecventă este amânarea vizitei la medic sau tratarea escarei exclusiv cu remedii naturiste. Dacă rana nu arată mai bine după câteva zile de îngrijire corectă, e nevoie de o evaluare profesionistă. Unele escare pot ascunde infecții profunde sau pot afecta mușchii ori chiar osul. În aceste cazuri, tratamentul trebuie să includă antibiotice, pansamente avansate sau chiar intervenții chirurgicale.
Medicul poate recomanda, de asemenea, o schemă completă de tratament, care să includă produse adecvate, proceduri locale și eventual terapii adjuvante.
Se neglijează confortul general?
Pacienții imobilizați care dezvoltă escare au deseori și alte afecțiuni asociate: diabet, insuficiență venoasă, probleme neurologice. Toate acestea pot încetini procesul de vindecare. De aceea, tratamentul nu se rezumă la îngrijirea locală. Este nevoie de o abordare completă: hidratare corectă, mobilizare zilnică, controlul bolilor cronice, susținere psihologică.
În plus, un mediu curat, liniștit și bine organizat contribuie indirect la procesul de refacere. Stresul, disconfortul termic sau igiena precară influențează negativ evoluția rănilor.
